CORELAŢII ÎNTRE MĂRIMEA ŞI STRUCTURA ORAŞELOR ŞI NEVOIA DE MOBILITATE
Autor/autori: Cristina ŞTEFĂNICĂ, Anamaria ILIE
Rezumat: Mobilitatea, ca nevoie de deplasare cu diferite scopuri ale individului într-un oraş, sintetizată în cicluri de deplasare zilnică, este în strânsă legătură cu dimensiunea şi structura oraşului. Oraşele şi metropolele joacă un rol tot mai important în eforturile de a găsi soluţii la problemele de mobilitate cu care se confruntă omenirea. Prin examinarea modului în care sunt organizate oraşele, se poate obţine o perspectivă asupra factorilor care influenţează forma şi structura acestora şi cum aceşti factori pot fi controlaţi sau modificaţi în vederea obţinerii unui mediu urban dorit. În oraşele monocentrice nevoia de mobilitate este mai mare decât în cele policentrice; în cele dominant monocentrice, caracterizate de o densitate a populaţiei ridicată, este indicată dezvoltarea transportului public pe când în cele dominant policentrice, caracterizate de o densitate a populaţiei scăzută, este indicată utilizarea autoturismului şi respectiv dezvoltarea reţelei stradale. Oraşele monocentrice tind să se dezvolte progresiv în oraşe policentrice odată cu creşterea dimensiunii acestora. Fără pretenţia de a fi exhaustivă, lucrarea îşi propune să răspundă la unele întrebări pertinente, cum ar fi: Există oare o tendinţă globală în evoluţia structurilor urbane?, Oare ar trebui ca autorităţile competente să încerce să schimbe structura urbană în vederea satisfacerii nevoii de mobilitate?
Cuvinte cheie: structura oraşelor, mobilitate, transport public
Abstract: Mobility, as need of travel for individuals in city in different purposes, synthesized in daily travel cycles, is close related to the city size and structure. Cities and metropolis play an increasingly important role in the efforts of finding solutions to the mobility problems. By examining how cities are organized, a perspective on the factors that influence city shape and structure can be obtained, and how these factors can be controlled or modified to obtain a desired urban environment. In monocentric cities the need of mobility is higher than in polycentric ones; in dominant monocentric cities, characterized by a high population density, it is indicated to develop the public transport, while in dominant polycentric cities, characterized by a low population density, it is indicated to use the private vehicle and to develop the road network. Monocentric cities tend to develop gradually into polycentric cities, with the increasing of their size. Without pretending to be exhaustive, this paper proposes itself to answer some pertinent questions, such as: Is there a global trend in the evolution of urban structures? Should the competent authorities try to change the urban structure for meeting the need of mobility?
Keywords: urban structure, mobility, public transport